Politica Simonei

Cand Ion Ratiu a revenit prima data in Romania parand mai degraba un roman excentric decat un om veros om de afaceri, prin 1990, le-am spus alor mei care urmareau o stire la celebra televiziune nationala: “eu voi ajunge sa lucrez pentru acest om”! Un an mai tarziu eram angajata in redactia “Cotidianul”.

Am fost prima redactie din Romania unde toata lumea lucra pe calculator. Ne invidiau toti ziaristii. Ei se chinuiau pe masini de scris, noi lucram deja pe computere Macintosh. Lucam cot la cot cu jurnalisti de la The Guardian. Invatam sa scriem alaturi de scriitori si poeti celebri precum Nicolae Prelipceanu, Stefan Agopian, Florin Iaru, Ioan Es. Pop... sotia si fiica lui Nichita Stanescu erau colege cu noi...

M-au anuntat ca sunt angajata pe data de 31 decembrie 1990, am inceput sa lucrez inca de pe 2 ianuarie. Redactia era acasa la Ion Ratiu, in strada Armindenului. O vreme am pregatit acolo ziarul, iar cand ne-am mai inmultit, Ion Ratiu n-a mai suportat inghesuiala si a inchiriat o vila pentru ziar. Apoi ne-am mutat in sediul redactiei de pe langa statia de metrou Eroilor. In Armindeni, Ion Ratiu venea in redactie insotit de jurnalisti britanici. Pleca de fiecare data incantat. Ii placea echipa de tineri care eram. Ne vorbea despre democratia britanica deseori cu mare placere. Despre ce credea dumnealui ca insemna presa de calitate. Era un democrat autentic.

Pe multi dintre noi ne-a trimis la facultate. Tin minte ca doua luni m-a batut la cap sa ma inscriu. Eu ii spuneam ca le stiu pe toate (castigasem premii pentru poezie, pentru reportaj si ma credeam desteapta), iar el imi vorbea despre cat de important este sa nu te opresti niciodata din invatat. Imi arata teancuri de carti pe care le citea ori le avea programate pentru lectura. In cele din urma m-a convins. Nu numai pe mine. Eram vreo zece, daca nu si mai multi, carora le platea cursurile la facultate. Ne placuse pe toti.

Avea o incredere extraordinara in tineri, mereu ne spunea ca tinerii vor misca lucrurile in tara asta care va sfarsi prin a se reforma, a se moderniza. Am fost martorii zbaterilor sale politice. Se supara, dar supararile sale nu tineau prea mult. Era un optimist notoriu. Un om extraordinar care a facut ceva pentru democratia din Romania, spre deosebire de altii care numai s-au laudat fara sa faca insa ceva concret.

Ziarul « Cotidianul » s-a nascut din pasiunea unui om, din dragostea lui fata de tara. Din marea lui dorinta de a ajuta la distantarea/indepartarea cat mai grabnica de comunism. Niciodata Ion Ratiu nu ar fi fost de acord sa-si vanda actiunile la ziar unui om controversat. Niciodata nu ar fi acceptat derapaje de la regulile democratiei autentice.

Cand il vad pe Cornel Nistorescu, dispus sa ingroape darul lui Ion Ratiu pentru democratia din aceasta tara, mi se face o scarba de nedescris. El, conducatorul unei gazete care se inchide sustine, ca o culme a cinismului, ca vezi Doamne, asta este, ziarele se mai si inchid!

Calca in picioare cadoul lui Ion Ratiu pentru toti cei care au crezut in democratie sustinand ca ei ar fi detinatorii adevaratei democratii! In democratia lui Ratiu viermii, leprele, hotii ajung la inchisoare, nu sa inchida ziare!

Daca ar fi sa-mi implineasca Mos Craciun o dorinta, i-as cere sa lase Cotidianul in viata. Dar este foarte greu: Nistorescu si SOV l-au facut detestabil.

Gata, s-a terminat circoteka. Curtea Constitutionala a Romaniei l-a validat pe Traian Basescu in functia de presedinte al Romaniei, el intrunind cel mai mare numar de voturi valabil exprimate. L-a invins pe Mircea Geoana pana si la voturile nule.

Actualele prezidentiale au inregistrat cateva premiere notabile pe care le enumar aici:

- Basescu a invins singur, impotriva tuturor. Chiar cu toata presa impotriva sa si-a recastigat mandatul dovedind ca gargara anti nu face nici doua parale cand in joc sunt aruncate argumente la momentul potrivit;

- Este primul care a incalcat regula prezidentialelor de la noi (va reamintiti ca persoana care iesea cu mai multe voturi din turul intai manca bataie la turul doi prin coalizarea celor ramasi pe dinafara podiumului scurt impotriva celui de pe primul loc);

- Este primul presedinte roman post-revolutionar care castiga al doilea mandat consecutiv;

- Traian Basescu a invins Masoneria (Marea Loja Nationala a Romaniei care, pe data de 14 septembrie 2009, si-a retras oficial sprijinul pentru Presedintie);

- Basescu a invins grupul Aspen care l-a sustinut cu toata puterea pe contracandidatul sau de la PSD.

- T.B. a castigat impotriva mogulilor autohtoni ce se coalizasera impotriva sa.

Iata si lista insolita a personajelor carora Traian Basescu ar trebui sa le multumeasca pentru victorie:

Nicolae Guta

Florin Salam

Silviu Prigoana

Varu’ Sandel

Serban Huidu  

Mihai Gainusa

Dan Diaconescu

Sorin Ovidiu Vantu (care l-a chemat pe Geoana sa se relaxeze acasa la el taman in ajunul confruntarii televizate)

Cozmin Gusa (deoarece l-a sfatuit execrabil pe M. Geoana).

Cui ar trebui sa « multumeasca » Mircea Geoana pentru ca a pierdut (lista este mai lunga):

Viorel Hrebenciuc

Mihai Gadea

Mircea Badea

Mugur Ciuvica

Valentin Stan

Oana Dobre

Razvan Dumitrescu

Dan Voiculescu

Valeriu Zgonea

Dan Nica (pentru exagerarea cu autocarele)

Tuturor celor care l-au sfatuit sa iasa de la guvernare in octombrie «ca e mai bine asa»!

Lui Ilie Nastase si Mircea Dinescu (primul mesteca guma cu gura deschisa, celalalt se hlizea la maxim in timp ce Geoana se straduia sa para serios la marea confruntare cu Basescu)

Crin Antonescu (pentru ca el, un liberal, s-a dus la Timisoara si i-a starnit pe adeptii anticomunisti la ei acasa sustinand un candidat recunoscut drept marioneta a lui Ion Iliescu)

Dinu Patriciu (pentru filmuletul trucat).

Pacaliciul alegerilor: “combinatorul” Hrebenciuc, cel care de multa vreme isi dovedeste incapacitatea de a castiga niste alegeri fara ca nimeni de la PSD sa-i ia incompetenta in serios.

Am fost data afara dupa 16 ani de munca la « Romania libera » pentru vina de a fi indraznit sa vad ascutit adevarul. N-au avut nevoie de oameni ca mine prin redactii si i-au alungat. I-au facut someri peste noapte, pedepsindu-i pentru spirit civic si profesionalism. Au adus papitoi in locul nostru, dispusi sa se vanda pe doi zloti. Sa inghita zilnic ordinul de a-i sustine pe Geoana si Antonescu pe nemestecate. A fost doar inceputul.

Expresia « prefraudare » va face cariera. « Fraudarea » a venit ca o urmare fireasca a exagerarilor. PSD nu s-a mai putut opri. Procurorul Nastasiu a facut si el cariera tragand in Basescu din toate partile cu gloante oarbe despre Hayssam. A urmat filmuletul trucat ieftin in care directa de dreapta a lui Basescu s-a transformat intr-un ditamai croseul de stanga in plina figura a unui copil care radea de mult ce i-a placut sa ia bataie de la presedinte.

Semnarea la Timisoara a unui pact, chipurile pentru timisoreni, intre adeptii lui Ion Iliescu (mascati in Geoana) si cei ai lui Corneliu Coposu (personaj demn al istoriei in spiritul caruia au incercat sa se-ntrupeze Crin Antonescu si unul din personajele din cauza PNTCD s-a dus pe copca – ma refer la Radu Sarbu), a fost bomboana pe coliva candidatului PSD. Alegeri cu adevarat pestilentiale. Social-democrato-liberalii au incercat sa-i manipuleze pe romani, dar au omis ca oamenii gandesc cu mintea din propria dotare (si doar au simtit asta si in 2004, tot pe pielea lor), nu cu mintea unora ca Badea, Gadea sau Firea. Ori altii la fel ca ei.

Cat despre Traian Basescu pot sa spun doar atat: obsesia anti-moguli era sa-l piarda. Noroc ca a reusit sa probeze ceva in ultimul moment, altfel parea un mosneag ramolit cu obsesii inexplicabile. S-a inconjurat de consilieri incompetenti care, nici dupa ce i-a apostrofat public pentru gafe, nu s-au mobilizat anti-greseli. Nu au previzionat pentru el evenimente importante. Au lasat vectorii de imagine sa-si dea importanta pe micul ecran fara sa fie informati despre ceea ce se spusese in cursul zilei respective la postul de televiziune la care tocmai erau invitati. Capitolul monitorizare a fost la pamant. Au uitat sa-i spuna lui Basescu pana si despre filmuletul care circula de ore bune pe internet, lasandu-l descoperit si expus atacurilor sub centura.

Sfatuit mediocru, uneori a lasat impresia ca se crede invingator inaintea desfasurarii scrutinului. A ramas prea multa vreme in defensiva, neavand teme importante de atac. Fata de o miza atat de importanta a alegerilor, strategia sa trebuia sa fie beton armat. Sa-i asigure o diferenta de netagaduit in momentul anuntarii victoriei. Campania consilierilor sai conjuncturali, care s-au bazat pe anti-campanie (din prea multa comoditate sau lipsa de fler), era gata, gata sa-l piarda.

Basescu are insa foarte, foarte mult noroc. In ultimul moment si-a dat singur seama ca trebuie sa actioneze daca vrea sa scoata corabia (coaja de nuca) din valurile inspumate formate in ligheanul zvarcolit de Gusa si Hrebenciuc. Abia atunci s-au retras si mogulii ce actionasera starniti de mirosul de sange al incompetentei. Abia atunci Basescu si-a recastigat credibilitatea in ochii propriului sau electorat. Ce va face cu ea, vom vedea de acum inainte.

Geoana? Antonescu? "Proiectul"  lor s-a sfarsit...

Multa lume m-a intrebat cine cred eu ca va castiga alegerile? ciudata si complexa intrebare. Globul meu de cristal s-a opacizat in aceasta campanie electorala. Nu am scris despre politicieni, dar am lucrat pentru oamenii simpli. Este greu. Dar imi place.

Si, da, confirm. Exista Romania Lor si Romania Noastra.

Ca niste pasari decorative, in colivia in care intra cine poate, domnii politicieni au tot ce le trebuie. Ne ingrijim noi, alegatorii, ca ei sa nu duca lipsa de nimic. Le curatam mizeria, le punem de mancare ori de cate ori este nevoie, au apa la discretie. Ca sa nu se plictiseasca sarind din creanga-n creanga le daruim masinute de lux. Sa se intreaca la curse printre semintele de mei, ori de orz. Le mai facem cate o casuta cu multe camere. Sa aiba. Sa schimbe mereu peisajul. Toate acestea pe cheltuiala noastra de stapani ai votului.

Stapanii votului, ca o ironie, nu au insa bani pentru ei. Nici pentru medicamentele necesare, nici sa-si creasca cumsecade copiii, multi dintre ei grav bolnavi. Nici macar sa le faca celor dragi cadourile cele asteptate acum, de Sarbatori. Locurile noastre de munca s-au imputinat dureros. Avem insa grija de pasarile noastre daruindu-le din belsug tot ce au nevoie. Nu le lipseste nimic.

Noi suntem cei liberi in saracia noastra, gandim si actionam dupa cum dorim (daca nu avem rate). Chiar daca il votam pe unul sau pe altul sa fie seful coloniei de pasari din colivia de aur. Rar de tot, cate o pasare prefera sa evadeze atunci cand usita-i deschisa caci pasarilor din nou li se mai asterne cate un strat nou de nisip, de iarba. Ori de puf...

Nu stiu sa spun cine va castiga alegerile. Stiu insa ca oricine va castiga ar trebui sa zboare din colivie. Cand privesti lucrurile dincolo de gratii s-ar putea sa le vezi. Nu mai bine, chiar sa le vezi pe toate cele pana atunci ascunse tie (caci lumea reala este diferita de lumea de acolo, de sus, din cuiul unde-i agatata colivia). Sa te apuce o dorinta concreta/sublima de a le face bine celor care te-au hranit/ingrijit.

Totusi, daca nici o pasare nu zboara, asta este: suntem singuri si o luam de la inceput!

Diversiunile in Romania au inceput „timid“, in 1989, imediat dupa evenimentele din decembrie. Teroristi, ce s-au dovedit imaginari, au tras, potrivit lui Ion Iliescu, „din toate pozitiile posibile“. De la „nu ne vindem tara“ la „vin mosierii“ ori la „moarte intelectualilor“, a fost folosit intreg arsenalul diversionist cu ajutorul unicei televiziuni, cea nationala.

Nu trebuie uitat nici conflictul interetnic de la Targu Mures, din martie 1990 (conflict exacerbat si intretinut pana la prezidentialele din 1992). Au urmat mineriadele, ascunderea adevarului despre revolutie, cocolosirea tuturor coruptilor, care s-au imbogatit furand din avutia nationala, denigrarea partidelor istorice si a liderilor acestora (...)

Citeste tot aici :  http://www.revista22.ro/a-href-diversiuni-de-campanie-de-la-terori351ti-la-scandaluri-sexuale--7182.html

Cel mai mare castig al acestor alegeri prezidentiale este acela ca aproape toate voturile au fost acumulate de candidatii care conteaza, impostorii nereusind sa-si acumuleze pachetul de negociere pentru turul doi la care sperau.

Au contat Basescu, Geoana si Antonescu care au obtinut procente peste 30 si 20%. Nu le dau aici pentru ca nu creditez nici un institut de sondare a opiniei publice. Vom vedea scorul final, validat de Biroul Electoral Central. Toti ceilalti au obtinut sub 4% fiecare. Aceasta este de fapt premiera prezidentialelor 2009 ! Finala Basescu – Geoana era previzibila.

Cat despre referendumul pentru Parlament unicameral, ramane de vazut in ce masura se va si concretiza rezultatul favorabil si chiar vom ajunge sa avem 300 de «alesi». Cert este ca numarul mare de votanti, de absolut toate culorile politice, ii confera lui Traian Basescu un mare avantaj pentru turul doi.

In cele din urma a fost foarte bine ca toti candidatii cu sanse s-au tinut pe pozitie si n-au acceptat sa se prezinte in confruntari televizate cu restul plutonului format din candidati fara sanse, in goana dupa notorietate si de vanzare pentru turul doi.

Asistam la o mare surpriza politica: alegerile prezidentiale s-au terminat inainte de a incepe! Avem deja un castigator. Culmea este ca nu Mircea Geoana l-a invins pe Traian Basescu, ci liderul PDL Theodor Stolojan!

Bomba, rostita cu trei saptamani inainte de scrutin, potrivit careia este posibil ca pensionarilor sa li se micsoreze pensiile, iar bugetarilor salariile este cel mai mare rau pe care putea cineva de la PDL, partidul sustinator al actualului presedinte, sa  i-l provoace vreodata. Speculate eficient de PSD, cuvintele lui Stolojan - cel despre care se poate presupune ca stie ce spune din moment ce odinioara el a fost cel desemnat de Basescu sa fie premier - i-au ingropat lui Basescu milioane de voturi ale pensionarilor si bugetarilor. Iar Stolojan a adaugat repede si o alta catastrofa: nu numai ca se vor diminua, ci exista chiar riscul ca salariile si pensiile sa nu poata fi platite cateva luni.

Orice ar spune de acum incolo Basescu, oricate solutii-minune ar promite ca va scoate din buzunar pentru ca aceasta fatalitate, respectiv reducerea veniturilor, sa nu se intample, nu va fi crezut. Afirmatia lui Stolojan are dimensiuni apocaliptice pentru cariera politica a presedintelui inca in functie. Indoiala este deja sadita ca o certitudine in sufletul batranilor si bugetarilor. Si, cum toata lumea stie ca Stolojan este omul lui Basescu, poate Emil Boc mult si bine sa dea asigurari ca plata salariilor si pensiilor se va face la timp si ca acestea nu vor fi miscorate, numarul naivilor care sa-l mai creada este ridicol de mic.

Va rog mult, lasati la o parte spumele asa-zisilor analisti politici ce se dau in stamba pe la diferite televiziuni, ocheadele dragastoase dintre Mircea Geoana si Crin Antonescu si ganditi cu mintea personala. Pentru ca oricine gandeste cu mintea din propria sa dotare realizeaza ca, in aceste zile, in vreme ce liderii PSD, PNL, PC ori UDMR (unii dintre ei candideaza la prezidentiale) s-au concentrat cu toate fortele asupra unui singur obiectiv: cucerirea fotoliului de premier ocupat pana recent de Emil Boc, post vazut ca o solutie ulterioara de salvare a propriilor formatiuni, singurul care-si urmareste cu adevarat scopul in viata este Traian Basescu. Iar jocul sau este magistral.

Ii joaca pe degete pe ceilalti ca un prestidigitator de mare succes. I-a adus unde a vrut si se hraneste cu ambitia lor care, gresit directionata, i-a impins pana acolo incat fac jocul celui pe care-l urasc cel mai mult. Ba chiar o fac cu o naturalete de care, sunt absolut sigura, nici macar nu sunt constienti.

Sa va explic:

1. Traian Basescu a asteptat momentul potrivit pentru a porni atacul prin care si-a propus sa-si recupereze votantii de la referendumul pentru suspendare. Constient ca este cea mai mare sansa pe care o are, si-a pregatit atacul minutios si din timp. Acum, doar aplica etapele si se amuza teribil vazand ca toti ceilalti reactioneaza perfect. Adica, exact dupa cum se astepta.

2. Din postura in care se afla pana de curand, de presedinte care face si drege si conduce Guvernul, nu era posibil sa-si recupereze votantii de la referendumul de suspendare. Avea, deci, mare nevoie sa redevina victima.

3. Pentru asta, la revedere si iti multumesc pentru ca te-ai sacrificat, Emil Boc! (ce mirare pentru toata lumea: Emil Boc, cel care facea eforturi, sa ne reamintim, pentru a se intelege cu partenerii de guvernare de la PSD devine dintr-o data intransigent si cere pesedistilor sa-l revoce pe vicepremierul Nica pe care-l prinsese la borcanul cu autocare. Fireste ca pesedistilor li s-a parut natural sa-l ia pe Nica, strans cu toate jucariile preferate de prin ministere, si sa plece de la guvernare in speranta ca daca procedeaza astfel pot avea o campanie extra, plina de invective la adresa lui Basescu. Si, ca sa vedeti minune, presedintele exact asta si astepta!)

4. Un alt gest previzibil: PNL se duce la PSD si anunta ca se aliaza cu social-democratii (un gest care pana mai ieri il reprosau celor de la PDL cu mare inversunare).

5. Ce a facut de fapt Basescu dupa ce a obtinut caderea guvernului Boc? A asteptat si, culmea, a obtinut surprinzator de repede, aparitia in lumina reflectoarelor a fantomei « 322 ». Nu mai sunt chiar atatia, dar de un 254 tot au strans. Respectiv: PSD, PNL, UDMR si cine o mai fi votat motiunea de cenzura.

6. Sper ca va reamintiti analizele dupa votul de la suspendare: votasera contra membri si simpatizanti ai tuturor partidelor enumerate mai sus care s-au coalizat cu Basescu tocmai pentru ca nu au suportat ideea nedreptatii care i s-a facut.

7. Cu cat isi continua PNL si PSD demersurile contra Basescu, de genul contestarii dreptului constitutional de a desemna viitorul premier, cu atat mai bine. Vor sa mearga la Curtea Constitutionala ? Duca-se! Ii pica manusa lui Basescu.

8. Fostii 322 au totusi un titular cu aer de rezerva: Sorin Oprescu. Sta pe margine si asteapta miscarile urmatoare pentru a specula orice greseala a celor 254 pentru a incerca rasturnarea scorului. Nu pentru ca le-ar fi impotriva, ci pentru ca acesta este rolul sau. Va reamintiti ca spuneam ca Geoana este iepurasul sau preferat in aceasta cursa prezidentiala. Asa a si ramas.

9. De ce a picat PSD in cursa lui Traian Basescu ? Simplu: Mircea Geoana s-a gandit ca ar putea avea sanse sa propuna chipurile sub forma unui guvern provizoriu, de o luna si ceva pana la alegeri, viitoarea sa marioneta guvernamentala pentru cel putin cativa ani, marioneta pe care sa o joace cu sforile trase de amicul sau Crin Antonescu.

10. De ce a cedat Emil Boc fotoliul de prim-ministru ? Iarasi simplu: el stie cel mai bine cine face jocurile si nu s-ar pune rau in ruptul capului de Magicianul politicii pentru ca si-ar rata viitorul politic. Credeti ca el nu se gandeste ca ar putea sa fi desemnat sa fie el Mostenitorul?

1. Daca Mircea Geoana nu castiga alegerile prezidentiale pentru a asigura prosperitatea confratilor sai, PSD se va rupe. De aceasta data nu mai incape nici o indoiala. S-a mai scris si vorbit mult despre aceasta posibilitate. Acum a venit insa momentul in care se decide viitorul unui partid mult prea aglomerat/macinat de orgolii.

2. Daca desprinderea de actualul lider se va dovedi lesne de obtinut, scindarea ar putea fi evitata prin debarcarea rapida a lui Mircea Geoana, urmand ca partidul sa fie rebrenduit, transformat dupa un cu totul alt chip si asemanare.

Recunosc in denumirea viitoarei formatiuni politice care se va desprinde din PSD (anuntata zilele acestea, culmea, nu ca o « sula in coaste » pentru Mircea Geoana, ci pur si simplu ca dovada ca viitorul partid se preocupa temeinic pentru viitorul sau) - botezata deja ca Alianta Nationala a Stangii Democrate - nostalgiile lui Ion Iliescu, cel care a creat si Frontul Democrat al Salvarii Nationale. Multi din nemultumitii din PSD, pregatiti sa se debaraseze de un partid despre care considera ca nu-i mai reprezinta, in care nu se mai pot exprima cum ar dori si care nu le mai ofera solutiile dorite de dezvoltare financiara, au decis sa-si ia simbolul cu ei ? respectiv pe Ion Iliescu ? si sa-l lase pe Geoana cu al sau Vanghelie sa faca de-aici incolo ce-o mai pofti. Pe ei nu-i mai intereseaza. Sunt ca si plecati! Fireste, in cazul unei victorii, putin probabile de altfel, nemultumitii se pot replia rapid, iar strategia se poate readapta noilor conditii.

3. Daca pedelistii interpreteaza declaratiile acuzatoare ale lui Miron Mitrea la adresa lui Marian Vanghelie drept un semn de prietenie fata de ei, un fel de mana de ajutor intinsa pentru justificarea debarasarii de ministrul de Interne Dan Nica, se inseala amarnic. Mitrea lucreaza teribil de temeinic pentru viitorul partid al stangii, nu pentru PDL! Numai niste idioti ar putea crede altceva.

4. Daca liderii PDL ar fi avut in fata un PSD unit cum era el pe vremuri, situatia guvernarii ar fi fost cu totul alta. Pesedistii ar fi gestionat in aceasta crunta perioada actualul Executiv, nu cei de la PDL. Am explicat deja intr-o postare anterioara, inca de la inceputul lunii august, ca distrugerea majoritatii de 70%, atat de draga lui Traian Basescu, trebuia sa se petreaca. In octombrie. Era hotarata demult si altfel nici unul din cele doua partide nu si-ar fi putut justifica evolutia in campania electorala pentru prezidentiale. N-aveau pur si simplu cum sa o faca!

5. Ion Iliescu este deja cu un picior in PSD, cu altul in ANSD impreuna cu Octav Cozmanca, Miron Mitrea, Romeo Hanganu, multi altii despre care stim ori vom auzi in curand si, ultimul pe lista, cu voia dumneavoastra... Sorin Oprescu.

Platformele comune extrem de generoase au clacat sub greutatea luptelor fratricide si a intereselor meschine. Conventia Democratica si Alianta D.A., coalitiile de dreapta care au guvernat Romania aproape sapte ani, au fost nu doar esecuri în planul reformarii profunde a statului si a societatii, dar si dezamagitoare în raport cu asteptarile electoratului.

Platformele comune extrem de generoase au clacat sub greutatea luptelor fratricide, a intereselor meschine si a lipsei de consistenta si de viziune a liderilor. O veritabila reteta a insuccesului. Spre deosebire, 'Patrulaterul rosu', alianta de partide de stânga, a reusit sa supravietuiasca aproape patru ani. Situatia nu este însa singulara, întreaga Europa de Est confruntandu-se cu astfel de probleme (...)

Citeste tot aici : http://www.revista22.ro/coali355iile-de-dreapta-re355eta-insuccesului-6704.html